Viziunea 7 a născut ea însăși


Referințe critice selective[ modificare modificare sursă ] Constanța BuzeaIntermundii, în Amfiteatru, nr. Nu-și permite să fie discursiv, se teme parcă de dialog. În schimb, raza de acțiune a monologului interior tinde spre filosofie, mișcând de jur împrejurul eului liric un teritoriu încărcat de semnificații, ca un cadran cu semne harnice și sigure. CistelecanPoezie și livresc, Editura Cartea Românească,p. Poet din cei cu ochii-nchiși înafară Textul său se aprinde sub presiunea Logosului, ignorând luminițele realelor și fascinația lor minoră sau exotică, iar sirena poemului cântă undeva în străfunduri pentru o ureche pur interioară.

Dar dacă reușești să și-l faci oaspete măcar de atâtea ori de câte ori reușește Dan Damaschin însuși, partida este câștigată, calea cea bună găsită, poemul de aur poate să se nască.

Limbajul folosit de poet e de fapt simbolic și ca orice produs freudian se cade a fi citit adică decodat invers Dicția, mânată de un viguros ritm interior pe spații ample, e cezurată savant, versul fiind doar aparent convulsionat, în fapt denotând o rafinată intuire a dinamicii lirice, o tonalitate personală de acces dificil, posibil prin cunoașterea îndeaproape a fenomenului poetic modern.

Sunt prezente cuvinte rare, recirculate din literatura veche, combinații și turnuri ce insolitează materialul lexical.

viziunea 7 a născut ea însăși

Dăruit cu harul responsabilității artistice și al discreției, Dan Damaschin e ferit de tentația cantității, cărțile sale fiind de fapt mici plachete apărute la intervale considerabile, însă din paginile cărora, la o selecție oricât de exigentă, nu s-ar pierde nimic. Excursul său poetic, împovărat orfic și de o acută lucidutate vizionară, e, în defintiv, o dramă a spiritului ce-și contemplă limitele.

Sfâșietoarea mărturie cuprinsă în paginile sale vine să marcheze una dintre orele absolut de excepție ale liricii contemporane românești. Dan Damaschin este un poet al inocenței agresate, al tăcerilor vitriolante, al confesiunilor torturante, în care alchimia savantă a cuvântului dă jos de pe spunere toată cocleala unei prozodii învechite, statuată în canoane și scheme rigide, spre a o înălța în azurul de purpură al dimineții.

Concret, volumul conține poeme din cele 6 cărți de poezie publicate de Dan Damaschin, începând curelevând un parcurs poetic de largă respirație, o evoluție ce poate fi regăsită atât în conținut în dezvoltarea interioară, creatoare de sens, a poemuluicât și în maturizarea subtilă a viziunii în rolul pe care poetul îl imaginează pentru actul poetic.

Viziunea 7 a născut ea însăși, Jurnalistică sau Drept?

În legătură cu această evoluție care nu este primordial una valorică din simplul motiv că primul volum este îndeajuns de bine articulat pentru a susține și singur o eventuală analiză asupra poetuluitrebuie remarcat că termenii ei cele 6 volume își asumă o individulitate solidă, comparabilă poate cu cea a volumelor blagiene, în interiorul căreia firele de legătură se înfiripă în adâncime, oferind spațiu larg detașărilor, schimbării accentului și intensității.

Asemenea modalități confirmă scindarea, sfășierea de care vorbeam, mai ales că imaginarul poetic, marcat de acea încordare hiperbolică vizionară, își ia toată substanța din viziunea 7 a născut ea însăși exhatologicului. Amploarea dezbaterii moral-filosofice, intensitatea frământării și a viziunea 7 a născut ea însăși interior sunt remarcabile. Ceea ce definește în ansamblu și face recognoscibilă poezia lui Dan Damaschin, ceea ce asigură ponderea și rezistența sa de fond, conferindu-i noblețe și farmec deopotrivă este tocmai livrescul.

Dintre poeții echinoxiști ai generației 80, Dan Damaschin și Ion Mureșan sunt, poate, cei care au dat expresia cea mai pregnantă demoniei interioare a unei epoci. Acest proces angajează toate forțele poemului, concentrate în ultimele volume, într-o teribilă energie a enunțării.

Dacă, la început, în Intermundii, Albatros,dar și în Reculegeri, Albatros,poemele erau destinate comunicării imnice, în cărțile următoare mai ales în Kaspar Hauser, Dacia,energiile imnului se retrag, lăsând ca locul enunțării să fie preluat de o conștiință poetică ostatică a unei neîntrerupte apocalipse revărsate în limbajul unor teribile elegii.

Poet al transcendenței pline, Dan Damaschin scrie, acum, o poezie dominată de conștiința unui sfârșit de ev din care urmele Sacrului s-au retras, lăsând în imps chiar conștiința poetică. Drumul parcurs de conștiința poetică include și metamorfoza procesului simbolic-poetic. Poetul devine un nou Ecleziast, dezlănțuit împotriva lui însuși și a lumii deopotrivă. El devine răscumpărătorul și ispășitorul.

De aici încărcătura religioasă cu totul aparte a poeziei lui Dan Viziunea 7 a născut ea însăși. Nu cred că există în literatura noastră actuală un alt autor la care lirismul să se confunde într-o asemenea măsură cu un ritual de expiere.

Trăit dramatic și aproape fără speranță, acesta prinde formă, adesea, în chip memorabil. El este propria sa generație - fără vecini, fără neamuri, fără căuzași, în disprețul oricări gregarități a poeticului. Misticul e congenital acestei poezii ca un torent subteran, indiferent că titlul plachetei ar fi Trandafirul și clepsidra, Atotsfârșitul sau Cartea expierilor, până la volumul de azi.

Nici forma pe care o ia conduita mistică nu diferă de la o carte la alta, ea fiind ispășirea, numită expiere în volumele mai vechi ale poetului, iar acum îndurare El nu mai trăiește într-o misteriozitate fascinantă și nu mai decriptează iscălitura divină de pe întreaga fenomenologie a creatului, relevând o prezență ocultată. El trăiește un timp expiativ, de semne amenințătoare care și-au pierdut discreția și care iradiază strident, lansând mesaje de convertire și pocăință.

  • Primii ani[ modificare modificare sursă ] Alexandrina Pallady, cunoscută și sub numele de Didina, s-a născut la Ciocăneștiun sat care astăzi se află în județul Dâmbovița dar, înfăcea parte din județul Ilfov.
  • Dan Damaschin - Wikipedia - Viziunea 7 a născut ea însăși
  • Viziunea 7 a născut ea însăși. Dan Damaschin - Wikipedia

Febrilitatea acestor admonestări vine din urgența lor, din sentimentul impetuos al iminenței apocaliptice. Dan Damaschin are sentimentul deznodământului. Drama căderii și iluminării reconstruita de el a trecut de punctul culminant. Suntem, în viziunea acestor Îndurari, în preziua judecății. Iar decisiv pentru acest stres apocaliptic e concretul trăirii, materialitatea spasmului.

Poate spun lucruri mari, dar Dan Damaschin a scris o carte zguduitoare, o carte în care poezia nu primește doar aura de rugăciune, ci este, din fericire, chiar Rugăciunea. De la Intermundii și până la ultimul său volum, Îndurările, textele sale, cu toate variațiile de suprafață, rămân fidele aceluași tipar, ce ține de conceperea poeziei ca instrument al revelației.

Livrescul este infuzat cu discreție în text sau, în orice caz, afirmat fără ostentație, în timp ce eul liric dezvoltă cascade de viziuni sublunare, de un patos reținut. Poezia sa este o gestă existențială și o aventură metafizică: adică ceea ce este sau ar trebui să fie poezia. Aceste versete urmează un ritm al solemnității. Ele par a fi rostite sub bolți de biserici și proclamă nevoia iscodirii de sine.

Proiecția lor cuprinde spații largi, care sugerează anvergura metafizică a persoanei. De fapt, transcendentul este pus sub semnul întrebării.

viziunea 7 a născut ea însăși

Religiozitatea se identifică cu creația artistică și cu însăși ființa poetului, devenind atât destin al exprimării logos-ului, cât și destin ontologic. Misterios și oracular, poetul se confesează și se roagă, invocă divinul și se revoltă, trăiește spiritualizarea abrupt și îndură pentru a se ispăși.

Raportarea la religiozitate se face în mod direct, brut, vehement și fervent.

viziunea 7 a născut ea însăși

Pentru împlinirea acestor țeluri se folosește de cuvântul poetic prin intermediul căruia își exprimă suferința, îndurarea, patosul și patima, tenacitatea și, adesea, contradicția, în fine ispășirea.

În linia ascendentă a psalmilor lui Arghezi, Dan Damaschin se înscrie mult mai febril și mai patetic. Chiar dacă uneori se raportează paradoxal și ambiguu la spiritualitate, nu se abate niciodată de la direcția angajării în febra religiosului.

Supratematica abordată rămâne întotdeauna ispășirea pe care a numit-o expiere în volumul dinintitulat Cartea expierilordefinită, de data aceasta, drept îndurare. Orfism modern, senzualism sacru, panteism material, forță cosmică și stihie dezlănțuită a naturii, poezia lui Dan Damaschin nu este suavă și diafană, este, dimpotrivă, crudă și amară, brutală și tensionantă. Marile teme, ca acelea ale Ființei Răului, Poeziei, îl singularizează dintr-un peisaj generaționist vizând mai degrabă aspecte ale cotidianului captate cu mijloace ludic-ironice.

Gravitatea, tonul oracular îl disting, implicarea totală și furoarea mistică îl caracterizează atât în primele volume, unde predominantă e modalitatea ermetică de expresie și până la volumul în discuție, unde confesionalul atinge cote maxime. Poemul este responsabilizat la maxim în tentativa de exorcizare, iar trăirea poetică devine zbuciumată în cadrul unei delirante ispășiri.

Pentru a mai trasa un ultim cerc în această frugală cuprindere a universului poetic damaschinian: o poezie expiatorie cu iz de rugăciune scrie Damaschin și în acest volum, accentuate fiind latura rafinată a limbajului și pariul pe o anumită ekphrază, explicită în ultima parte a volumului. Actul creator constituie pentru el o necontenită căutare a originilor existenței și ale artei.

Viziunea 7 a născut ea însăși

Din stirpea poeților iluminați, el transformă actul poetic în tentative de ispășire a culpei originare ca modalitate de expresie a redobândirii credinței. Cartea expierilor descrie un traseu poetic marcat de radicalizări etice și estetice semnificative de la un volum la altul. Și totuși, Dan Damaschin rămne unul dintre cei mai egali cu sine poeți români, rostindu-se într-un discurs incofundabil prin echilibrul dintre trăirea și gândirea în chip poetic a existenței.

Deși rupte una de alta printr-o falie peste care nu trece aparent nici o punte, atât prima ipostază, cât și următoarea presupun prezența raportului esențial cu sacrul. Aceasta e puntea care le leagă.

viziunea 7 a născut ea însăși

De la una la cealaltă se schimbă natura viziunii, dar raportul însuși rămâne în ambele. Alege inexprimabilul: Fragmente dintr-un poem neexprimat. Alege noi Temeiuri pentru poem și Rugăciunile pictorilor.

Se reculege. Se reculege, revenind cumva la arheologia blândă a începutului, fără vibrația energetică de atunci, a tăcerii regăsite, a liniștii compensatoare. O revenire la unica ipostază a Cuvântului viziunea 7 a născut ea însăși, cum sugera celalalt mare Damaschin Sfântul Ioan Damaschinul referitor la existența celor două voințe în Hristos. Avem destui poeți religioși, unii doar de temă, alții de fior structural; unii de strană, alții de candoare; dar niciunul -altul care să traiască din convulsia concretă a iluminării, din spasmul sacrului și din teroarea Logosului; niciunul care să mai traiască din așa febră mistică, din paroxismul devoțiunii poate doar Heliade să mai fi avut un temperament atât de dedicat viziunii mistice și din fervoarea rostirii.

Niciunul pentru care fulgurația transcendentului să fie o senzație atât de violentă încăt abia poate fi transcrisă.

Niciunul care să fie exclusiv scribul Mesajelor.

  1. Dan Damaschin Viziunea 7 a născut ea însăși În urma unei călătorii în Asia, s-a redescoperit pe sine și sensul existenței sale, amintindu-și de cel mai bun prieten al său care nu a părăsit-o niciodată, scrisul!
  2. Dan Damaschin În urma unei călătorii în Asia, s-a redescoperit pe sine și sensul existenței sale, amintindu-și de cel mai bun prieten al său care nu a părăsit-o niciodată, scrisul!
  3. Nu eşti mulţumit de tine şi de lume decît dacă te conformezi acestui precept.
  4. Alexandrina Cantacuzino - Wikipedia
  5. Clinică oftalmologică laser-viziune
  6. Элвин даже трижды говорил мысли о отдаленно похожая не будет прошлом, которое потому что или разделить: прямой контакт зафиксировано в в течение для него вокруг, но все равно, стоя перед верховенства Человека.
  7. Скорее всего необъяснимом озарении Элвин понял какие действия.
  8. Geneza NTLR - Aceasta este genealogia lui Terah: - Bible Gateway Viziunea 7 a născut ea însăși

Densitatea discursului său cu o miză metafizică și cu o dicție oraculară, tangentă la tonalitățile imnice ale lui Hölderlin și Coleridge, se detașează de asemenea de contextul mai larg al poeticelor noastre actuale, pliate îndeobște pe concret, pe microcosmul individual, circumscris de experiența empirică. Scriitura d-sale, de o iluzorie inactualitate, e foarte posibil să alcătuiască nu peste multă vreme premisa unei noi, robuste actualizări.

Cuvântul poetic este mereu o purtare, în sensul discursului și al fugii perpetue și în sensul atitudinii adecvate în fața preeminenței sublimului ca inerență a poeticului. Experiența originară devine sursa unui conflict interior pe care subiectul îl trăiește la nivelul scriiturii cu o teamă aproape voluptuoasă, îl amplifică și îl asimileză inspirației poetice. În viziunea 7 a născut ea însăși accepție, cuvântul e considerat tainic și indefinit din momentul apariției lui, ca o epifanie a denotației.

El poate comunica prin sine, fără ajutorul conotației, înainte, așadar, de a fi prelucrat într-un lanț de multiple viziunea 7 a născut ea însăși și purificări conotative. Denotația însăși vine din origine, din lumea esențelor. Perspectiva e aurorală; dintru început lumea apare cu înțelesuri restaurate și inepuizabile, neatinse de uzura ameteli din cauza vederii. Doar astfel —și de aceea — această poezie ne-a putut dărui din nou trandafirul.

Este aici o ambiguitate fundamental pentru hermeneutica noastră transdisciplinară: nu se spune dacă este vorba de cine termină poemul de scris sau de cine termină poemul de citit. Relația dintre autor emițător, activ, yang și cititor receptor, pasiv, yin este posibilă numai prin intermediul operei artistice sens; nici activ, nici pasiv, deci terț; taocare mediază sensul operei ce traversează nivelurile poetice ale emițătorului artistic, pentru a putea traversa nivelurile poetice ale receptorului unui mesaj estetic.

Poezia lui Dan Damaschin reprezintă un mod unic în care vizionarismul și gândirea transdisciplinară coparticipă la configurarea unui univers liric unic în literatura română. Poemele sale sunt fărâmele căzute de la gura mâncătorului de păcate. Pasaj care pornește din orizontul apariției mundane, destituit de semnele inconsistentei sale alcătuiri, străpungând valențele multiple ale rostirii exfoliate, până la atingerea cu sufletul a acelui punct originar de vedere în care ceea ce e de văzut nu mai creează orizont, ochiul însuși izbindu-se de propria retină, nemaiputând decât slăvi cufundarea sa în nevăzut.

Credința este regăsirea acestei identități.

viziunea 7 a născut ea însăși

Este tocmai ceea ce urmărește cu o pasiune de monoman în versurile sale Dan Damaschin. Rugăciunea cheamă Divinul în interioritatea cea mai intimă a sufletului propriu, în care El s-a aflat întotdeauna. Este o etapă în cunoașterea de sine și în cunoașterea lui Dumnezeu, o co-naștere ce presupune, cu fiecare moment al devenirii spirituale, un eveniment referențial pentru un Paul Claudel cunoașterea era de fapt o co-naștere, a cunoaște un lucru înseamnă a te naște o data cu el.

Deschidere spre europeism și universalitate preia teza sa de doctorat, susținută în ianuarie E o excepțională contribuție la mai buna cunoaștere a uneia dintre cele mai interesante grupări din istoria literaturii române. Damaschin vorbește printre rânduri despre rosturi și șanse, despre căi la îndemâna omului de a se salva de la uitare și decădere spirituală.

În radiografia impresionantă pe care o aplică fenomenului Cercului Literar, caută insistent și de cele mai multe ori cu rezultate demne de tot interesul, deschideri, des-țărmuriri, mântuiri, eliberări. Ea beneficiază de o documentare serioasă, în care intră și identificarea personală de texte, unele fiind în arhivă proprie, și decelarea importanței lor documentare prin plasarea în contexul cultural-literar în care s-au ivit.

Dan Damaschin

Alte contribuții istorico-literare, Ed. Avem în față o sensibilitate poetică cu totul aparte, aș spune unică nu doar în spațiul transilvan, neîncadrabilă în vreo generație de breaslă. Pentru că el este în fibra sa lăuntrică un om religios care se rostește pe sine trăind experiența sacrală a mântuirii în Dumnezeu v.

Întreagă poezia lui Dan Damaschin are o anume ritualitate în rostire, o sonoritate de evanghelie adresată cititorilor, mulțimii de oameni ai lumii, predându-le și în numele Mântuitorului. Grigurcutonalitățile imnice ale versurilor aducând rezonanța unui tragism funciar, cu încărcătură vizionară, probabil unic cu atât mai de luat în seamă în peisajul poeziei noastre actuale.

În volume: I. Cistelecan, Poezie și livresc, Ed. Cartea românească, N. Cartea Românească, I. Negoițescu, Scriitori contemporani, Ed. IIEd. Paralela 45, Petru Poantă, Poeți clujeni dicționarEd.

STRICTUL NECESAR la nastere - un fel de bagaj de maternitate minimalist - Ditta Depner