Viziunea satului brusc


Poate că, astăzi, e altfel.

Poate că nici satul nu mai e cel pe care ni-l descriau Rebreanu sau Blaga şi poate că nici locuitorii lui nu mai sunt ţăranii de odinioară, cei care îşi amestecau sudoarea, lacrimile şi sângele cu lutul plămădirii veşniciei. Dar, cum se spune despre suflet că e veşnic, nici sufletul satului românesc n-a murit, ci a pornit într-un fel de transhumanţă prin generaţii, din suflet în suflet de om, găsindu-şi sălaş în inima şi mintea celor care îşi au rădăcinile în el, chiar dacă ei sunt orăşenii de astăzi.

Satul românesc are altă faţă acum, dar fărâme din ce a fost odinioară au rămas.

Account Options

Unele dintre ele se regăsesc în muzee şi unul dintre acestea este şi Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj, acolo unde, pe biserici şi case din lemn, parcă se văd bătăturile palmelor ţăranilor care viziunea satului brusc făurit şi care ni le-au lăsat ca zestre. Istoricul şi etnologul Tudor Sălăgean este acum directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei şi viaţa sa şi a instituţiei pe care o conduce se împletesc ca-ntr-o cunună de grâu, de ceva vreme.

astigmatism cu viziune 100%

Deşi e născut orăşean, cu părinţii la fel, Tudor Sălăgean are, prin bunici, rădăcini în Feleacu şi viaţa l-a adus la Muzeul Etnografic princa muncitor necalificat. A plecat şi a revenit de câteva ori, iar din este directorul Muzeului Etnografic, căruia i-a triplat, în câţiva ani, numărul de vizitatori, iar acum are în plan să-l facă un muzeu viu, în care doritorii să poată retrăi cumva în viaţa satului românesc de odinioară.

Sinteza: Domnule Tudor Sălăgean, vă propun să ne vorbiţi despre satul românesc, despre tradiţii.

  1. Deficiențele de vedere includ
  2. Tema Si Viziunea Despre Lume in Romanul ION de Liviu Rebreanu | PDF
  3. Sunteți pe pagina 1din 38 Căutați în document Tema si viziunea despre lume in romanul ION de Liviu Rebreanu Ion, primul roman publicat de Liviu Rebreanu neste un roman realist de tip obiectiv, cu tematic rural, o capodoper a literaturii romne interbelice.
  4. Vedere încețoșată apărută brusc - ce ar putea fi Vederea scade brusc.

Una, să zicem, etnografică, deşi nu ştiu dacă termenul ar fi cel mai corect —poate intelectualistă sau tradiţionalistă- şi o altă perspectivă, care este cea sociologică.

Există o anumită tensiune între cele două perspective, pentru că în cazul satului românesc s-a format de-a lungul timpului o perspectivă idilică, care îl priveşte ca pe un spaţiu al tradiţiilor, un spaţiu care ar trebui să rămână neschimbat. Cred că cerem prea mult de la satul românesc dacă ne dorim ca el să rămână aşa cum era la începutul secolului trecut, pentru că la începutul sec XX, satul românesc era unul extrem de înapoiat.

Ceea ce era foarte interesant pentru iubitorii de tradiţii, dar era extrem de prost pentru locuitorii satului, care îşi doreau, ca toţi oamenii din lume, să trăiască mai bine.

cum să corectezi vederea

Tudor Sălăgean S: Sunt oarecum în conflict, în opoziţie, incompatibile tradiţia şi o viaţă mai bună? TS: Nu ştiu dacă e neapărat un conflict, dar nici compatibilitatea nu este prea mare între modul de viaţă tradiţional şi progres viziunea satului brusc bunăstare şi viaţa la standardele sec XXI. Noi, orăşenii, avem încă o atitudine superioară faţă de ţărani, care încă sunt priviţi ca un fel de animale de companie, care ar trebui să trăiască, ca într-un fel de grădină zoologică, în sate cu case din lemn, acoperite cu paie şi să se străduiască să se păstreze la o cât mai mare distanţă de cuceririle lumii moderne şi de standardele de viaţă normale.

Acest lucru nu este normal şi a şi suferit schimbări în ultima perioadă. Iată că aceste lucruri, din fericire, au încetat să mai existe şi ceea ce păstrăm din moştenirea tradiţională am adus, de foarte multe ori, chiar în oraşe.

Este pe undeva o situaţie oarecum paradoxală, dar nu surprinzătoare, în care foarte mulţi din iubitorii tradiţiei, iubitorii satului tradiţional etern şi imuabil trăiesc practic în mediul urban, în timp ce locuitorii din spaţiul rural îşi doresc de foarte multe ori să lase în urmă acea moştenire.

Chiar dacă locuitorii satelor ţin la tradiţii, ţin la moştenirea pe care au primit-o de la părinţi, bunici, strămoşi, ei sunt preocupaţi de o progres, de o viaţă mai bună, de realizarea unor condiţii similare cu cele din mediul urban. Viziunea satului brusc, din toate punctele de viziunea satului brusc, nu putem decât să susţinem aceste aspiraţii.

Locul caselor tradiţionale, locul tradiţiilor este în primul rând în muzee, pentru aceasta au fost create muzeele etnografice, în muzeele în aer liber etc. De aceea au fost create aceste muzee, pentru a păstra această moştenire, pentru a miopie congenitală ce este viziunea satului brusc la care satul începea să renunţe încă din urmă cu viziunea satului brusc o sută de ani.

De asemenea, asistăm la un proces foarte interesant în ultimele câteva decenii, de multiplicare a colecţiilor muzeale săteşti, în care foarte multe dintre comune, dintre sate amenajează mici muzee locale în care este adunat patrimoniul viziunea satului brusc comunităţi.

S: De ce fac asta oamenii? TS: Fiecare comunitate rurală este legată de trecutul ei şi fiecare încearcă să transmită mai departe un anume sens al prezenţei sale istorice în lume. Şi în fiecare comunitate există oameni care au un fel de specializare informală în păstrarea tradiţiei.

Viziunea satului a rănit ochii

Practic, un sat, chiar şi un sat tradiţional arhaic, funcţiona ca o bibliotecă. Existau întotdeauna câţiva oameni care se pricepeau la agricultură şi ceilalţi veneau la ei să le ceară sfaturi, alţii cunoşteau foarte bine tradiţiile de nuntă, alţii se pricepeau la animale, unii erau foarte pricepuţi în domeniul meteorologiei populare, alţii erau pasionaţi de căutarea comorilor.

  • Ceva cu viziune în ochi
  • Măsurând vederea cu o riglă
  • Viziunea a scăzut brusc dimineața - rentacartour.ro

Astăzi avem ajutați cu deficiențe de vedere sate oameni care se pricep la cum e să mergi să lucrezi în Spania, alţii care se pricep la diferite elemente de tehnică etc. Tot aşa, în aceste comunităţi există oameni care îşi doresc ca tradiţiile să fie păstrate.

Aceşti oameni fac un lucru extraordinar, chiar dacă nu întotdeauna au educaţie. Ei trăiesc acest sentiment al necesităţii păstrării unei moşteniri. Este ceea ce ne îndeamnă şi pe noi până la urmă să facem facultatea de istorie sau de etnologie etc. Practic, aceşti oameni sunt partenerii noştri şi-i tratăm cu cel mai mare respect şi, dacă ne solicită, încercăm să le transmitem din experienţa pe care o are un muzeu cu o anumită vechime în domeniul inventarierii şi conservării acestor bunuri culturale pe care le acumulează.

TS: Există diferenţe destul de mari între comunităţile rurale din Europa, dar foarte interesant e faptul că în multe ţări —cel puţin din ceea ce cunosc eu- sentimentul de comunitate a rămas încă destul de pronunţat în spaţiile rurale. Satul românesc trece acum printr-o perioadă de tranziţie foarte radicală, suferă schimbări majore. Aceste transformări pot altera, din păcate, chiar acest sentiment de comunitate care este, într-un fel, definitoriu pentru o localitate rurală.

Acest sentiment de comunitate este însă foarte bine păstrat în alte spaţii, de exemplu în Italia, pe care o cunosc mai bine din acest punct de vedere. Acolo, multe dintre comunităţile rurale au continuat să fie relativ bine articulate. Acelaşi lucru se întâmplă viziunea satului brusc cu unele din comunităţile din spaţiul nostru, însă acest impact al modernităţii poate să aibă drept consecinţă o disipare a acestui sentiment comunitar şi să afecteze într-o anumită măsură identitatea comunităţiii respective.

S: Tradiţiile riscă să fie afectate, pervertite, manelizate, ca să zic aşa, de modernitate? Cum e mai bine de fapt: ca tradiţiile să rămână urmăriți antrenamentul vizual, să fie ţinute în vitrine de muzeu, sau e firesc şi bine ca ele să se transforme o dată cu comunitatea respectivă şi cu societatea în ansamblu?

TS: Viziunea satului brusc au suferit în permanenţă o influenţă externă.

clinică oftalmologică laser-viziune

S: Sunt ca nişte organisme vii? TS: Cel puţin de de ani de când putem urmări acest proces de influenţare, de comunicare între urban şi rural, între cultura hegemonică şi culturile subalterne, observăm că lumea satului se schimbă, atât din punct de vedere al ritualurilor arhaice, care se află într-o continuă transformare, cât şi din punct de vedere al portului, al modului de viaţă etc.

Bine ați venit la Scribd!

Există foarte multe elemente de modernitate pătrunse în satul românesc în sec al lea sau în sec al lea pe care noi, acum, le considerăm elemente tradiţionale. Să ne gândim, de exemplu, la palincă sau ţuică. Aceste băuturi alcoolice distilate au pătruns în mediul satului românesc abia în sec al lea. Înainte nu exista aşa ceva.

mare hipermetropie

Iată că, în sec al lea, ele erau deja considerate definitorii pentru felul de viaţă al românilor. TS: Se consuma vin, în zonele viticole, iar unde nu se putea face vin sau nu creştea viţa de vie, se făcea bere. Băuturile alcoolice distilate au pătruns în satul românesc pe la mijlocul sec al lea, iar pe ladeci după două generaţii, fuseseră atât de bine adoptate, încât toţi călătorii străini care vorbeau de satul românesc se refereau la apetenţa deosebită a românilor faţă de această aghiasmă reprezentată de băuturile distilate.

Există de asemenea foarte multe elemente de port care s-au schimbat în mod chiar radical, în perioadă relativ recentă din punct de vedere istoric. Să ne gândim doar la portul care este considerat azi tradiţional, românesc, cu alb şi negru, care a fost extins în toată Transilvania prin intermediul Astrei, Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, şi prin şcoală. Recent, Muzeul Etnografic a participat la un proiect prin care se încerca reintroducerea într-un sat din Munţii Apuseni a portului anterior acestei etape de introducere a costumului cu alb şi negru de la începutul sec al lea, iar comunitatea a primit cu foarte multă reticenţă această încercare de îndemnare a ei să-şi redescopere rădăcinile mai vechi.

Există, aşadar, elemente de relativă modernitate care au pătruns în satul tradiţional şi care au fost pur şi simplu adoptate ca atare, în detrimentul unor metode tradiționale de restaurare a vederii mult mai vechi. Există însă elemente tradiţionale care sunt încă păstrate foarte bine, iar pentru transmiterea lor mai departe către viziunea satului brusc următoare n-ar trebui să ne jenăm să folosim instrumentarul pe care astăzi instituţiile de cultură îl pot pune la Metode Bates pentru restabilirea vederii comunităţilor respective.

Practic, şi pe plan mondial, foarte viziunea satului brusc dintre tradiţiile care nouă ne par acum foarte vechi şi cu o istorie extrem de îndelungată, au fost, de fapt, redescoperite şi reconstituite într-o perioadă destul de recentă.

Este suficient viziunea satului brusc amintim de Carnavalul din Veneţia, care a fost abandonat în timpul lui Napoleon şi redescoperit în anii sau Palio-ul din Siena, alergarea de cai celebră, care, tot aşa, a dispărut la un moment dat, în cursul sec al lea, şi a testul vrăjii rearticulată câteva decenii mai târziu. Toate aceste elemente de tradiţie practic pot fi reconstituite cu sprijinul cercetătorilor şi asta nu le face deloc să-şi piardă caracterul lor autentic.

TS: Aici vorbim deja de realităţi care sunt specifice viziunea minus este câte procente urbane, dar nu este greşit să vorbim de ele, pentru că viziunea satului brusc zonele urbane au propriile lor tradiţii. Din păcate, în România, atunci când vorbim de etnografie, etnologie, folclor, ne-am obişnuit să ne gândim doar la mediul rural, ceea ce nu este foarte bine.

Încărcat de

Pentru că dacă ne uităm de exemplu pe lista elementelor de patrimoniu imaterial incuse în patrimoniul UNESCO, în Europa, vedem că cel puţin jumătate dintre acestea sunt elemente de tradiţie urbană. Această preferinţă a noastră, a românilor pentru sat şi pentru tradiţia rurală datează abia de la începutul sec al lea. Ea a început viziunea satului brusc sămănătorismul şi cu poporanismul, a continuat cu gândirismul şi tradiţionalismul din perioada interbelică, care au deviat de multe ori şi în direcţii cu totul nedorite.

Această orientare către rural, către ţărănesc, către sat, către ţăran a marcat practic întreaga literatură a sec al lea. O mare parte a marilor opere realizate în acest secol se referă la ţărani, la mediul ţărănesc, la mediul rural.

  • Curs de descărcare a vizuinilor
  • Un ochi este diferit în viziune
  • Viziunea satului a rănit ochii - rentacartour.ro

Este o direcţie pe care n-o putem regăsi în mod necesar în perioadele mai vechi, în sec al lea sau înainte nu exista o asemenea preocupare pentru ţărani şi pentru sat. Viziunea satului brusc un moment dat, aceste lucruri vor intra într-o schimbare şi deja de destul de mult timp, societatea românească este una urbanizată, cu tradiţii urbane care încep să se reconstituie şi, în viitor, lucrurile vor lua o altă turnură.

Satul transilvănean e diferit de celelalte, la fel şi ţăranul S: Apropo de ce spuneaţi despre literatură, zicerea lui Blaga, că veşnicia s-a născut la sat, mai are acoperire în ziua de astăzi? TS: Pentru spaţiul românesc, veşnicia s-a născut la sat şi poate că ar trebui să facem aici o detaliere regională.

Satul a fost perceput diferit în Transilvani şi în Vechiul Regat, oamenii satului au fost percepuţi diferit. De asemenea, oamenii satului au avut şanse foarte diferite, în Transilvania, faţă de Vechiul Regat.

cum am învins hipermetropia

Să ne gândim doar că etnografia a fost introdusă în România de către ardeleni, că ţăranul a fost introdus în Academia Română prin cele două discursuri de recepţie celebre de către doi ardeleni, Lucian Blaga şi Liviu Rebreanu, care s-au considerat nu moştenitorii fostului titular al poziţiei de academician, ci moştenitorii culturali ai ţăranului român.

În Transilvania, cu începere din secolul al lea, dacă nu chiar de mai devreme, ţăranii aveau şanse de afirmare care erau cu mult diferite de cele ale ţăranilor din Vechiul Regat. În România Veche, societatea era mult mai precis structurată, existau distanţe abisale între un ţăran şi un membru al elitei sociale. În Vechiul Regat nu avem practic nici un exemplu de ţăran care să fi reuşit să se afirme în perioada antebelică, înainte deşi să viziunea satului brusc până la poziţii foarte importante.

Inclusiv Constantin Brâncuşi s-a afirmat până la urmă în afara României. În schimb, în Transilvania avem destul de multe exemple de locuitori din mediul rural care nu aparţineau unei elite şi care au ajuns până la cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale.