Rolul viziunii în percepție. Rolul viziunii în percepție,
Please Enable Cookies
Context general[ modificare modificare sursă ] Din punct de vedere neurofiziologicla baza formării unei imagini perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și interacțiunea dintre diverșii analizatori. În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge astfel imagini perceptive monomodale cuprinzând informația extrasă și prelucrată de către un singur analizator și imagini perceptive plurimodale cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori.
Perceperea unuia și aceluiași obiect prin mai mulți analizatori organe de simț este, evident, mai eficientă decât perceperea doar printr-un singur analizator.
Datorită specializării funcționale relativ înguste, fiecare analizator nu poate să reflecte realitatea decât fragmentar, unilateral. Orice obiect concret, oricât ar părea de simplu, posedă o multitudine de aspecte, însușiri și relații, care nu pot fi surprinse toate de către un singur analizator. Diversificarea analizatorilor cum să îmbunătățim vederea cu păduchi fost impusă, în cursul evoluției, de necesitatea cuprinderii unei game mai întinse de însușiri și laturi ale realității obiective, pentru o mai bună adaptare la influențele ei.
Dar tocmai pentru ca valoarea adaptativă a percepției să devină mai mare, s-a impus tot atât de necesar ca principiul diferențierii și specializării să fie întregit cu principiul interacțiunii și integrării plurimodale. Superioritatea calitativă pe care o dobândește percepția umană, se datorează, în bună parte, tocmai dezvoltării funcției integrării plurimodale și interacțiunii dintre imaginile monomodale și cele plurimodale.
Ea este rolul viziunii în percepție unui proces activ, orientat și subordonat unor scopuri concrete ale activității de cunoaștere teoretice sau practice.
Întotdeauna, desfășurarea percepției este susținută și mijlocită de o serie de operații pe care rolul viziunii în percepție efectuăm cu și asupra obiectului perceput: acțiuni de deplasare, de așezare-ordonare, de probare-măsurare, de descompunere etc. Grație acestor acțiuni, imaginea perceptivă dobândește adecvarea și precizia necesare în reglarea optimă a comportamentului și activității. În condițiile percepției cotidiene, avem impresia ca percepția se realizează automat și instantaneu, de îndată ce stimulul acționează asupra unui analizator organ de simț sau a altuia.
- PERCEPȚIA ȘI GNOZA – Ad-gaming Rolul viziunii în percepție
- Percepție - Wikipedia
- Viziunea este percepție VIZIUNE - Definiția din dicționar
- Vera Brejnev și-a văzut vederea
- Rolul viziunii în percepția umană. De vorba online – Maria Nanu
- Test ocular salariu
- Percepția lumii prin viziune Rolul viziunii în percepția lumii
- Rolul viziunii în percepție PERCEPȚIA ȘI GNOZA
În realitate, procesul perceptiv este unul de desfășurare fazică, având următoarele faze: orientarea, detecția, discriminarea, identificarea și interpretarea.
Percepția este guvernată de o serie de legi generale, aplicabile tuturor modalităților senzoriale și tuturor situațiilor reale. Enumerăm pe cele mai importante: legea integralității-structuralității, legea selectivității, legea constanței perceptive, legea semnificației și legea proiectivității. Pe lângă formele simple ale percepției, există și formele complexe: percepția spațiului, a timpului, a mișcării.
Ipoteza Sapir-Whorf
Conținut informațional[ modificare modificare sursă ] Ca și senzația, percepția reflectă însușiri concret intuitive, accesibile simțurilor, în condițiile relației directe dintre obiect și subiect. Sunt însușiri furnizate prin intermediul analizatorilor și vizează aspecte de culoare, formă, mărime etc.
Dar, în timp ce senzațiile reflectă însușiri simple, elementare, luate separat, percepția reflectă însușiri complexe.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge astfel imagini perceptive monomodale cuprinzând informația extrasă și prelucrată de către un singur analizator și imagini perceptive plurimodale cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori. Perceperea unuia și aceluiași obiect prin mai mulți analizatori organe de simț este, evident, mai eficientă decât perceperea doar printr-un singur analizator. Datorită specializării funcționale relativ înguste, fiecare analizator nu poate să reflecte realitatea decât fragmentar, unilateral. Orice obiect concret, oricât ar părea de simplu, posedă o multitudine de aspecte, însușiri și relații, care nu pot fi surprinse toate de către un singur analizator.
Ea reflectă obiectul așa cum este el dat, în ansamblul însușirilor lui date integral și unitar. Reflectarea din percepție are un caracter direct, nemijlocit și obiectual.
Despre cum putem ”crește” în procesul meditativ vedere la malul mării
Percepția integrează informațiile senzoriale și se raportează la obiecte, fenomene, în ansamblul lor. Percepția este bogată în conținut, deoarece reflectă atât însușirile principale, cât și pe cele de detaliu. Percepția realizează o reflectare activă, relaționată cu contextul. Reflectare monomodală și plurimodală[ modificare modificare sursă ] Din punct de vedere al completitudinii reflectării, putem vorbi despre o reflectare monomodală sau plurimodală.
Prin reflectare monomodală ne referim la percepții raportate strict la un anumit analizator vizual, auditiv, olfactiv, gustativ etc. Prin reflectare plurimodală ne referim la percepții raportate la mai mulți analizatori și care permit identificarea unor însușiri complexe cum ar fi: forma, mărimea, greutatea, volumul, timpul sau mișcarea.
În concluzie, conținutul informațional al percepției este bogat, complex și obiectual. Funcții[ modificare modificare sursă ] Ca și senzațiile, percepția are o funcție informațională, dar este mai complexă, prin intermediul căreia percepția ne asigură o informare asupra însușirilor complexe, obiectuale, ale lumii înconjurătoare.
Misterele timpului şi secretele percepţiei noastre asupra realităţii - falcontravel. Această arie cognitivă include capacitatea de a procesa stimuli vizuali primitori, de a înțelege relațiile spațiale dintre obiecte și de a vizualiza imagini și scenarii Michelon Rolul viziunii în percepție și gnoza reprezintă abilitatea creierului de a recunoaște informații învățate anterior, cum ar fi obiecte, persoane sau locuri colectate din simțurile noastre. Astfel, există diferite tipuri de percepție și gnoză, una pentru fiecare modalitate senzorială: Percepția vizuală și cunoașterea: abilitatea de a recunoaște diferiţi stimuli obiecte, chipuri, culori, forme prin vedere și atribuirea semnificației lor; Percepția auditivă și gnoza: abilitatea de a recunoaște diferiți stimuli sunete prin auz; Percepția și recunoașterea tactilă: abilitatea de a recunoaște sau de a identifica diferiți stimuli textura, obiectele sau temperatura prin atingere; Percepția și gnoza olfactivă: abilitatea de a recunoaște diferiți stimuli mirosuri prin miros; Percepția gustativă și gnoza: capacitatea de a recunoaște diferiți stimului arome prin gust Neuron up, ; Psihologii fac de obicei o rolul viziunii în percepție între senzație și percepție. Senzațiile sunt impresii senzoriale neinterpretate create de detectarea stimulilor de mediu, în timp ce percepția se referă la setul de procese prin care înțelegem aceste senzații Introducere în percepție, Senzațiile sunt create atunci când detectăm stimuli prin simțurile noastre miros, vedere, atingere, auz, gust din mediul înconjurător Introducere în percepție, Intrările senzoriale ale ochilor, urechilor, nasului, etc. Percepția este, prin urmare, organizarea, identificarea și interpretarea informațiilor senzoriale care ne ajută să reprezentăm și să înțelegem mediul.
Percepția are și o funcție adaptativ reglatorie, prin care îndeplinește roluri majore în adaptarea organismului la mediu și în activități complexe ale omului scrisul, cititul, manipularea unor vehicule sau instalații complexe etc.
